regimuri matrimoniale

Codul civil actual reglementeaza trei  regimuri matrimoniale concrete pe care sotii sau viitorii soti le pot alege:

  1. 1.REGIMUL COMUNITATII LEGALE DE BUNURI

In toate situatiile in care sotii nu incheie o conventie matrimoniala  si nu opteaza pentru alegerea altui regim matrimonial, relatiile patrimoniale ale acestora se vor conduce dupa regulile  comunitatii legale.

In principiu, pentru existenta valabila a acestui regim matrimonial, nu este necesara incheierea unei conventii matrimoniale.

Proprietatea comuna a sotilor este una devalmasa, bunurile dobandite in timpul regimului comunitatii legale de oricare dintre soti fiind, de la data dobandirii lor, bunuri comune.

Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soţ:

a) bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, cu excepţia cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;

b) bunurile de uz personal;

c) bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri;

d) drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creaţiilor sale şi asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat;

e) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii şi alte asemenea bunuri;

f) indemnizaţia de asigurare şi despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soţi;

g) bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum şi bunul dobândit în schimbul acestora;

h) fructele bunurilor proprii.

  1. 2.REGIMUL COMUNITATII CONVENTIONALE DE BUNURI

În cazul în care se adoptă comunitatea convenţională, convenţia matrimonială se poate referi la unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:

a) includerea în comunitate, în tot ori în parte, a bunurilor dobândite sau a datoriilor proprii născute înainte ori după încheierea căsătoriei, cu excepţia bunurilor de uz personal si a celor destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri;

b) restrângerea comunităţii la bunurile sau datoriile anume determinate în convenţia matrimonială, indiferent dacă sunt dobândite ori, după caz, născute înainte sau în timpul căsătoriei, cu excepţia obligaţiilor prevăzute la art. 351 lit. c) NCC ( obligaţiile asumate de oricare dintre soţi pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei);

c) obligativitatea acordului ambilor soţi pentru încheierea anumitor acte de administrare; în acest caz, dacă unul dintre soţi se află în imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau se opune în mod abuziv, celălalt soţ poate să încheie singur actul, însă numai cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de tutelă;

d) includerea clauzei de preciput; executarea clauzei de preciput se face în natură sau, dacă acest lucru nu este posibil, prin echivalent, din valoarea activului net al comunităţii;

e) modalităţi privind lichidarea comunităţii convenţionale.

În măsura în care prin convenţie matrimonială nu se prevede altfel, regimul juridic al comunităţii convenţionale se completează cu dispoziţiile legale privind regimul comunităţii legale.

  1. 3.REGIMUL SEPARATIEI

Acest regim presupune ca fiecare dintre soţi este proprietar exclusiv în privinţa bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei, precum şi a celor pe care le dobândeşte în nume propriu după această dată.

Prin convenţie matrimonială, părţile pot stipula clauze privind lichidarea acestui regim în funcţie de masa de bunuri achiziţionate de fiecare dintre soţi în timpul căsătoriei, în baza căreia se va calcula creanţa de participare.

La adoptarea acestui regim, notarul public întocmeşte un inventar al bunurilor mobile proprii, indiferent de modul lor de dobândire.

Se poate întocmi un inventar şi pentru bunurile mobile dobândite în timpul separaţiei de bunuri.

În toate cazurile, pentru opozabilitate faţă de terţi, inventarul se anexează la convenţia matrimonială, supunându-se aceloraşi formalităţi de publicitate ca şi convenţia matrimonială.

Bunurile dobândite împreună de soţi aparţin acestora în proprietate comună pe cote-părţi, în condiţiile legii.

Alegerea  regimului matrimonial se face prin incheierea unei conventii matrimoniale.

Aceasta este deci actul juridic prin care sotii sau viitorii soti  determina  conditiile aplicabile regimului lor matrimonial.  Sub sanctiunea nulitatii absolute, conventia matrimoniala trebuie sa fie incheiata in forma autentica, in fata notarului public, astfel cum se dispune prin art. 330 din noul cod civil.

Conditiile  modificarii  conventionale a regimului matrimonial  

Doua sunt conditiile pe care legea le cere pentru  ca o asemenea modificare sa fie posibila :

-          trecerea a cel putin un an de la incheierea casatoriei

-          respectarea conditiilor referitoare la conventiile matrimoniale

Modificarea regimului matrimonial in timpul casatoriei  presupune parcurgerea mai multor etape:

a.       Decizia de modificare a regimului matrimonial, atunci cand sotii constata ca  regulile patrimoniale la care sunt supusi nu mai  corespund  situatiei lor concrete.

b.      Alegerea prin acordul mutual al sotilor a noilor reguli aplicabile, eventual a noului regim matrimonial.

c.       Incetarea efectelor vechiului regim matrimonial prin incheierea actului de lichidare – etapa care se poate realiza, in principiu, atat prin buna invoiala, prin incheierea unui act in forma autentica, cat si prin intermediul instantei de judecata. Se suprapune, practic, cu incheierea actului de lichidare a regimului matrimonial.

d.      Inceputul producerii efectelor noului regim matrimonial – etapa care se realizeaza prin incheierea conventiei matrimoniale in forma autentica, act care determina insusi momentul de inceput al noului regim matrimonial